Muntele
Athos

„Această icoană nu este doar cunoscută pentru minuni… ci pentru că vorbește."

Un trapezan trecea zilnic printr-un coridor ținând o torță aprinsă. Fumul ajungea la icoana Maicii Domnului. Într-o zi a auzit clar: „Nu mai afuma icoana mea!" A ignorat. La a treia zi, și-a pierdut vederea. Numai după rugăciune stăruitoare și pocăință, glasul i-a spus că este iertat, și vederea i-a revenit.

Din acel moment, icoana a primit numele Grabnic Ascultătoarea, pentru că nu doar ascultă, ci răspunde imediat. Bătrânul Efrem Katunakiotul îndrepta pe toți: „Mergi la Grabnic Ascultătoarea, fă Paraclis și Ea îți va spune ce să faci!"

„Această icoană nu a acceptat să fie controlată de oameni."

În timpul iconoclasmului, o văduvă evlavioasă a pus icoana pe mare ca să o salveze de soldați. Icoana a stat dreaptă pe valuri și a plecat singură. Călugării de la Iviron au văzut noaptea o coloană de lumină pe mare. Au adus icoana în altar. Dimineața, era la poartă. Au repetat. Și iar. Și iar.

Un călugăr a primit în vis revelația: Maica Domnului nu vrea să fie păzită, vrea să păzească. De atunci icoana stă la intrarea mănăstirii și este considerată portarul întregului Sfânt Munte.

Mănăstirea a ars de mai multe ori complet și de fiecare dată a fost reconstruită. Există mărturii că în timpul incendiilor, călugării au scos icoana Maicii Domnului și s-au rugat, iar focul s-a oprit sau nu a cuprins anumite zone.

„Pe Athos, unele lucruri nu supraviețuiesc pentru că sunt puternice… ci pentru că sunt păzite."

„O poveste tăcută, dar foarte profundă."

Un stareț bătrân simțea că se apropie sfârșitul. A cerut cu insistență să fie împărtășit. Preotul slujea fără grabă. Starețul slăbea. Atunci, din icoana Maicii Domnului s-a auzit: „Nu mai întârzia! Împlinește dorința bătrânului!" Starețul a primit împărtășania și a murit în pace.

Icoana a primit numele Gerontissa, protectoarea celor aflați la hotarul dintre viață și moarte.

Icoana Sfântului Nicolae a fost găsită în mare, lipită de o scoică, ca și cum ar fi fost păstrată acolo de valuri. Pe fruntea sfântului se vede o rană, urma loviturii date de iconoclaști. Acea urmă a rămas până astăzi, vizibilă.

Este ca și cum icoana a „suferit" împreună cu oamenii, și poartă acea suferință ca mărturie.

„La 21 ianuarie 1320, Maica Domnului a vorbit ca să salveze mănăstirea."

Starețul venea să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, când Aceasta i-a spus: „Astăzi nu deschideți porțile, vor năvăli pirații!" Pruncul Iisus, în icoană, a întins mâna spre gura ei, ca și cum ar fi vrut să o oprească. Dar Maica Domnului a continuat să vorbească, a doua și a treia oară.

Monahii au alergat la ziduri, pirații înconjuraseră deja mănăstirea. Intervenția Maicii Domnului i-a salvat. De atunci, în icoană au rămas întipărite acele ultime mișcări ale feței, Pruncul cu mâna ridicată, Maica Domnului cu privirea întoarsă spre stareț.

Vatoped găzduiește astăzi o obște de peste 100 de monahi sub îndrumarea Starețului Efrem. Domnitorul Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, toți au ctitorit sau ajutat Vatoped. România are o legătură profundă cu această mănăstire.

În anul 982, un călugăr a petrecut noaptea la o chilie de lângă Kareya. Un monah străin i-a bătut la ușă. La Utrenie, când au ajuns la Cântarea a IX-a, monahul străin a cântat un imn necunoscut: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu…"

Când gazda a cerut să scrie cântarea, monahul a luat o lespede de piatră și a scris cu degetul, literele s-au întipărit adânc în piatră, ca în lut. Apoi s-a făcut nevăzut. Era un arhanghel.

De atunci, Axion Estin se cântă în toată lumea ortodoxă. Icoana Maicii Domnului din acea chilie se află astăzi la Protaton din Kareya.